Multe dintre
lucrurile care ne sunt necesare pot aștepta, numai nu copilul.
Acum e timpul
cînd se formează trupul și sufletul lui.
Copilului nu i
se poate spune: «Așteaptă pînă maine!».
Numele lui este AZI.
G.Mistral, poetă, laureat al premiului Nobel
Astăzi, cînd în educație un mare accent se pune pe
învățătura activă, consider că sunt tot mai recomandate lecțiile învățate
direct în «laborator», adică în clasă, acesta fiind obiectivul învățămîntului
modern: lecții cu conținut clar și foarte interesant relatat, lecții creative, aplicative,
fără multe definiții, teorii înscrise în «carnețele de notițe».Consider că
clasa ar trebui să fie o sală de teatru, unde învățătorul să fie scenarist și
regizor, iar elevii – actori. «Lecțiile
– spectacol»
sunt
niște activități foarte atractive, vii, cu mult material didactic. Ele au un
caracter activ – participativ din partea elevilor, deoarece rareori vor accepta
să fie simpli spectatori.
În acest tip de lecții, copiii sunt antrenați în
dialoguri vii, mizînd pe o mare pondere a învățării de tip oral, știut fiind că
există o lentoare a scrisului de mînă de azi. Bineînțeles că nu va lipsi la
aceste lecții tehnica modernă audio și video. Nu există rețete – model pentru o
lecție reușită. Totul depinde de măiestria «regizorului». Arta pedagogiei constă în a obține
o audiență reală, afectivă. Realizarea unui feed- back asigură o audiență cu un
«rating» mare și stabil: clasa de elevi.
Lor le plac astfel de ore și receptează mesajele în mod liber, natural.
Încerc să aplic în clasa mea acest «tip» de lecție. Nu știu cît de bine îmi
reușește, dar ori de cîte ori privesc în ochii copiilor mei, citesc entuziasm,
mulțumire și satisfacție – echivalentul aplauzelor pentru scenariu, regie și
actorie.
Cojușneanu Ana,
masterand, grupa 106
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu